Donald Hoffman: Vedem realitatea așa cum este ?
Conferinţă TED
Filmed March 2015 at TED2015
Filmed March 2015 at TED2015
Această prezentare uluitoare examinează felul în care mintea noastră construiește realitatea din jur.
Transcrierea conferinţei :
00:11 Sunt un mare iubitor de mistere și sunt fascinat de cele mai mari mistere științifice nerezolvate.
Poate pentru că mă privește personal: vreau să știu cine suntem și nu-mi pot astâmpăra curiozitatea.
00:25 Misterul este acesta: care este relația dintre creier și trăirile conștiente, cum ar fi gustul ciocolatei sau senzația de catifelat?
00:37 Acest mister nu e nou. În 1868, Thomas Huxley scria: „Faptul că ceva atât de remarcabil precum o stare conștientă este un rezultat al iritării țesutului nervos este la fel de inexplicabil ca și apariția duhului când Aladin a lustruit lampa fermecată.” Huxley a intuit că activitatea cerebrală și conștientizarea sunt corelate, dar nu a știut cum. La vremea aceea era un mister. De la Huxley până azi s-au făcut multe descoperiri științifice despre activitatea creierului, însă legătura dintre activitatea cerebrală și conștientizare încă e un mister. De ce? De ce am progresat atât de puțin? Unii experți sunt de părere că nu putem rezolva această problemă, pentru că nu avem conceptele și inteligența necesare. Maimuțele nu pot rezolva probleme de mecanică cuantică. Similar, nu putem pretinde de la specia noastră să rezolve această problemă. Eu nu sunt de acord; sunt mai optimist. Cred că pur și simplu am făcut o presupunere falsă. De îndată ce o vom corecta, am putea foarte bine să rezolvăm problema. Azi vă voi spune care este această presupunere, de ce este falsă și cum o putem corecta.
01:58 Mai întâi o întrebare. Credeți ca ceea ce observăm este realitatea așa cum este? Deschid ochii și-mi descriu experiența astfel: o roșie la un metru distanță. Concluzionez că, în realitate, există o roșie la un metru de mine. Când închid ochii, experiența mea se transformă într-un câmp gri, însă este încă adevărat că la un metru de mine se află o roșie? Așa cred, dar s-ar putea să mă înșel? E posibil să-mi interpretez greșit percepțiile?
02:38 N-ar fi prima interpretare greșită a percepțiilor. Am crezut că Pamântul e plat, pentru că așa părea să fie. Pitagora a descoperit că era greșit. Apoi am crezut că Pământul este centrul imobil al Universului, din nou pentru că așa pare să fie. Copernic și Galileo au descoperit că era greșit.
03:00 Apoi Galileo și-a pus întrebarea dacă nu cumva interpretăm greșit și alte observații pe care le facem. El a scris: „Cred că gusturile, mirosurile, culorile și așa mai departe sălășluiesc în starea de conștientizare. De aceea în absența ființelor vii aceste proprietăți ar fi anulate.”
03:19 Asta e o afirmație uluitoare. Avea dreptate Galileo? E posibil să ne interpretăm atât de greșit percepțiile? Ce ne spune despre asta știința modernă?
03:31 Neuroștiința ne spune că aproximativ o treime din cortex este folosit pentru vedere. Când deschidem ochii și ne uităm de jur împrejur se activează miliarde de neuroni și mii de miliarde de sinapse.
03:46 E puțin surprinzător, pentru că dacă ne gândim la vedere ne gândim că operează ca un aparat de fotografiat. Face o poză a realității obiective așa cum este. Într-adevăr, o parte a aparatului vizual e ca un aparat de fotografiat. Ochiul are o lentilă care formează imaginea unui obiect pe retină, unde se află un strat de 130 milioane de fotoreceptori, deci ochiul este ca o cameră digitală de 130 de megapixeli. Asta însă nu explică miliardele de neuroni și miile de miliarde de sinapse implicate în vedere. Ce fac acești neuroni?
04:22 Neuroștiința ne spune că ei creează în timp real toate formele, obiectele, culorile și mișcările pe care le vedem. Aparent, e ca și cum fotografiem această cameră așa cum este, dar, de fapt, noi asamblăm ceea ce vedem. Nu construim toată lumea dintr-o dată. Doar ceea ce avem nevoie momentan.
04:44 Există multe demonstrații foarte convingătoare că noi construim ceea ce vedem. Vă arăt două dintre ele. Aici vedeți niște discuri roșii cu unele părți decupate. Dar dacă rotesc puțin aceste discuri deodată vedeți un cub în trei dimensiuni ieșind din ecran. Ecranul e plat, bineînțeles. Cubul tridimensional pe care îl vedeți trebuie să fie construcția dumneavoastră.
05:14 În următorul exemplu, vedeți dreptunghiuri bine definite de buline albastre care se deplasează peste un câmp de buline. De fapt, nici o bulină nu se mișcă. Tot ce fac e să schimb de la un cadru la altul culoarea bulinelor de la albastru la negru și invers. Când fac asta repede, sistemul vizual vă creează imaginea dreptunghiurilor de buline albastre cu laturi bine conturate și în mișcare. Sunt multe alte exemple; am dat doar două care demonstrează că voi construiți ceea ce vedeți.
05:48 Neuroștiința merge însă mai departe. Ne spune că reconstruim realitatea. Când spun că văd o roșie de fapt reconstruiesc foarte corect caracteristicile unei roșii adevărate, ca și cum ar exista în fața ochilor mei chiar dacă eu nu mă uit.
06:12 De ce nu ne spune neuroștiința că noi construim, ci că reconstruim? Argumentul standard este cel al evoluției. Dintre strămoșii noștri, aceia cu vederea mai bună au fost avantajați față de cei care nu vedeau la fel de bine și ne-au transmis zestrea lor genetică. Noi suntem descendenții celor care au văzut mai bine și putem avea încredere că, în cazurile obișnuite, percepțiile noastre sunt corecte. Asta scrie în manualele standard. Într-un manual scrie, de exemplu: „Din perspectiva evoluției, vederea este utilă tocmai pentru că este atât de precisă.” Ideea e că percepțiile corecte sunt mai bine adaptate, îți oferă un avantaj să poți supraviețui.
07:01 Dar e adevărat? E interpretarea corectă a teoriei evoluției? Să luăm câteva exemple din natură.
07:09 Gândacul cu dungi australian e încrețit, lucios și maro. Femela nu poate zbura. Masculul zboară în căutarea unei femele mișto, firește. Când o găsește, aterizează și se împerechează. O altă specie din deșertul australian este Homo Sapiens. Masculul acestei specii are un creier masiv folosit în vânătoarea de bere rece. (Râsete) Când o găsește, o golește imediat și câteodată aruncă sticla în deșertul australian. Întâmplător aceste sticle sunt încrețite, lucioase și au nuanța perfectă de maro care să-i excite pe acești gândaci masculi. Masculii mișună peste tot pe sticlă încercând să se împerecheze. Își pierd orice interes pentru femelele reale. Cazul clasic al masculului care își părăsește femela pentru băutură. (Râsete) (Aplauze) Această specie aproape că a dispărut. Australia a trebuit să schimbe sticlele pentru a salva gândacii. (Râsete) Masculii au avut succes în găsirea femelelor timp de mii, poate milioane de ani. Păreau că văd realitatea așa cum este, dar iată că nu. Evoluția le-a dat un truc: o femelă e orice lucru încrețit, lucios și maro, cu cât mai mare cu atât mai bine. (Râsete) Chiar și când se târa pe sticlă, masculul nu și-a realizat greșeala.
08:48 Sigur, am putea spune că gândacii sunt niște creaturi foarte simple, dar mamiferele n-ar face așa ceva. Mamiferele nu se ghidează dupa trucuri. Nu voi stărui, vă prindeți singuri. (Râsete)
09:03 Asta ridică o întrebare tehnică importantă: favorizează selecția naturală perceperea realității așa cum e? Din fericire nu trebuie să dăm din mâini și să încercăm să ghicim. Teoria evoluției e o teorie matematică precisă. Pentru verificare, putem folosi ecuațiile evoluției. Putem pune diverse organisme să concureze în medii artificiale și vedea care supraviețuiesc și care prosperă, care sisteme senzoriale sunt mai adecvate.
09:33 O noțiune critică în aceste ecuații e condiția fizică. Să luăm de exemplu această friptură. Ce reprezintă friptura asta pentru sănătatea unui animal? Unui leu flămând în căutare de hrană îi crește condiția fizică, Unui leu sătul care vrea să se împerecheze nu-i crește condiția fizică. Iar unui iepure, indiferent de stare, nu-i crește condiția fizică. Deci condiția fizică depinde de realitate așa cum este, dar depinde și de organism, de starea lui și de activitatea lui. Condiția fizică nu e echivalentă cu realitatea obiectivă. Condiția fizică, și nu realitatea obiectivă, reprezintă parametrul cel mai important în teoria evoluției.
10:21 În laboratorul meu, am efectuat sute de mii de simulări evoluționiste, în multe medii artificiale arbitrare și organisme care concurează pentru resursele existente. Unele organisme pot vedea realitatea completă, altele văd doar o parte a realității, iar altele nu văd realitatea deloc doar condiția fizică. Cine câștigă?
10:47 Îmi pare rău să vă spun, dar percepția realității duce la extincție. Aproape în fiecare simulare, organismele care nu văd realitatea deloc, dar sunt optimizate pentru condiția fizică, le împing spre extincție pe acelea care percep realitatea obiectivă. În concluzie, evoluția nu favorizează percepțiile corecte. Acelea duc la extincție.
11:14 Asta e un pic suprinzător. Cum e posibil ca neavând o percepție precisă să fii avantajat în supraviețuire? E puțin contraintuitiv. Amintiți-vă însă de gândacul cu dungi. Gândacul cu dungi a supraviețuit timp de mii, poate milioane de ani, folosind trucuri simple și șmecherii. Teoria evoluției spune că toate organismele, inclusiv noi, sunt în aceeași oală ca gândacul cu dungi. Nu vedem realitatea așa cum este. Suntem dotați cu trucuri și șmecherii care ne țin în viață.
11:47 Totuși, intuiția noastră are nevoie de ajutor. Cum poate fi utilă perceperea incorectă a realității? Din fericire, avem o metaforă foarte utilă: interfața computerului nostru. Să luăm de exemplu pictograma albastră a prezentării TED pe care o scrii. Pictograma e albastră și dreptunghiulară și se află în colțul din dreapta jos al ecranului. Înseamnă cumva că și fișierul text din calculator e albastru, dreptunghiular și în colțul din dreapta jos al computerului? Sigur că nu. Oricine gândește așa interpretează greșit rolul interfeței. Nu servește la a arăta realitatea din calculator. De fapt servește la a ascunde această realitate. Nu te interesează diodele, rezistorii și toți megaocteții de cod. Dacă ai avea de a face cu asta, nu ți-ai mai scrie niciodată textul sau edita fotografia. În esență, evoluția ne-a dat o interfață care ascunde realitatea și ghidează comportamentul de adaptare. Spațiul și timpul, așa cum le percepeți acum, sunt ecranul dumneavoastră. Obiectele fizice sunt doar pictogramele de pe ecran.
13:03 Există o obiecție evidentă. Hoffman, dacă crezi că trenul ăsta care vine cu 300 km/h este doar o pictogramă pe un ecran, de ce nu te arunci în fața lui? După ce dispari, cu tot cu teoria ta, vom ști că trenul e ceva mai mult decât o pictogramă. Nu aș păși în fața acelui tren din același motiv pentru care n-aș șterge într-o doară pictograma. Nu pentru că aș interpreta literal pictograma – fișierul nu e realmente albastru sau dreptunghiular –, însă o iau în serios. Aș pierde rodul câtorva săptămâni. În mod similar, evoluția ne-a înzestrat cu simboluri perceptive pentru a supraviețui. Trebuie să le luăm în serios. Dacă vezi un șarpe, nu-l lua în mână. Dacă vezi o prăpastie, nu sări în ea. Sunt menite a ne ține în siguranță și trebuie să le luăm în serios. Asta nu înseamnă că trebuie să le luăm ca atare. Ar fi o eroare logică.
14:02 Altă obiecție: nu e nimic nou în asta. Fizicienii ne-au spus de mult că metalul din care e făcut trenul pare solid, dar de fapt e un spațiu mai mult gol în care zboară particule microscopice. Nicio noutate. Nu tocmai. E ca și cum ai spune: știu că pictograma albastră de pe ecran nu reprezintă realitatea computerului, dar dacă mă uit mai îndeaproape cu o lupă, văd pixeli. Ei reprezintă realitatea computerului. Nu tocmai. Încă ne aflăm pe ecran, asta contează. Acele particule microscopice încă există în timp și spațiu, încă există în interfața utilizatorului. Ce spun eu e cu mult mai radical decât au spus fizicienii.
14:45 Și în sfârșit ați mai putea obiecta că noi toți vedem trenul, deci niciunul dintre noi nu îl construiește. Amintiți-vă însă acest exemplu. Toți vedem un cub, însă ecranul este plat. Deci cubul pe care îl vedeți e cubul pe care îl construiți. Noi toți vedem un cub pentru că fiecare dintre noi construiește cubul pe care îl vedem. La fel și cu trenul. Vedem un tren cu toții pentru că fiecare dintre noi îl construiește. Așa facem cu toate obiectele fizice.
15:22 Avem tendința să credem că percepția e ca o fereastră spre realitatea obiectivă. Teoria evoluției ne spune că aceasta e o interpretare greșită a percepțiilor noastre. Realitatea e mai degrabă ca un ecran tridimensional menit să ascundă complexitatea lumii reale și să ne ghideze comportamentul de adaptare. Spațiul, așa cum îl percepem, e ecranul. Obiectele fizice sunt doar pictogramele de pe ecran.
15:52 Odată se credea că Pământul e plat, pentru că așa pare. Apoi s-a crezut că Pământul e centrul imobil al realității, pentru că așa pare. Ne-am înșelat, ne-am interpretat greșit percepțiile. Astăzi credem că spațiu-timpul și obiectele fac parte din realitatea obiectivă. Teoria evoluției ne demonstrează încă o dată că greșim. Interpretăm greșit conținutul experiențelor noastre de percepție. Există ceva și atunci când nu ne uităm, dar nu e spațiu-timpul sau obiectele fizice. E la fel de dificil pentru noi să ne detașăm de spațiu-timp și obiecte cum e pentru gândacul cu dungi să renunțe la sticla lui. De ce? Pentru că nu ne putem vedea propria orbire. Avem însă un avantaj față de gândacul cu dungi: știința și tehnologia. Privind prin lentila telescopului am descoperit că Pământul nu este centrul imobil al realității. Privind prin lentila teoriei evoluției am aflat că spațiu-timpul și obiectele nu sunt natura realității. Când am o experiență perceptivă pe care o numesc „roșie”, interacționez cu realitatea, dar acea realitate nu e o roșie și nici nu seamănă cu o roșie. Tot așa, când am o percepție pe care o numesc „leu” sau „friptură” interacționez cu realitatea, dar acea realitate nu este un leu sau o friptură. Ba culmea este că dacă am o percepție pe care o numesc „creierul” sau „neuroni”, interacționez cu realitatea, dar realitatea nu este creierul sau neuronii și nici nu seamănă cu creierul sau neuronii. Acea realitate, oricare ar fi ea, e adevărata sursă a cauzei și a efectului din jurul nostru. Nu creierul și nici neuronii. Creierul și neuronii nu au nicio forță cauzală. Ei nu ne produc experiențele perceptive și nici comportamentele. Creierul și neuronii sunt un set de simboluri specifice speciei, un truc.
18:01 Ce semnificație are în descifrarea conștiinței? Deschide noi posibilități. De exemplu, realitatea ar putea fi o mașinărie vastă care ne cauzează experiențele conștiente. Mă îndoiesc, dar merită cercetat. Realitatea ar putea fi o rețea vastă și interactivă de agenți conștienți, simpli și complecși, care își cauzează reciproc experiențele conștiente. Nu e o idee atât de nebună pe cât ar părea și chiar o testez în prezent.
18:37 Deci iată ideea: odată ce ne detașăm de presupunerea noastră foarte intuitivă, dar foarte falsă, despre natura realității, se deschid moduri noi de gândire despre marile mistere ale vieții. Sunt convins că acea realitate va fi mai fascinantă și mai surprinzătoare decât ne-am putea imagina.
19:00 Teoria evoluției ne confruntă cu cea mai mare provocare, aceea de a admite că rostul percepției nu e de a vedea adevărul, ci de a face copii. Apropo, chiar și acest TED nu este decât în mintea dumneavoastră.
19:19 Vă mulțumesc foarte mult.
19:20 (Aplauze)
19:31 Chris Anderson: Dacă ești chiar tu, mulțumesc. Atât de multe de învățat. Unii dintre noi ar putea fi profund deprimați de ideea că evoluția defavorizează percepția corectă a realității. Nu înseamnă cumva că ne sunt subminate toate eforturile, toată capacitatea de a gândi corect, poate inclusiv teoria ta, dacă o luăm așa?
19:56 Donald Hoffman: Asta nu împiedică succesul științific. Avem o teorie care s-a dovedit falsă. Aceea că percepția e ca realitatea și că realitatea e ca percepțiile. Această teorie s-a dovedit falsă. Bine, o aruncăm la coș. Asta însă nu ne împiedică să formulăm noi teorii despre natura realității. E un progres să înțelegem că una din teoriile noastre era falsă. Știința continuă la fel ca până acum, fără probleme.
20:22 CA: Crezi deci că e posibil... (Râsete) Grozav! Însă cred că ceea ce spui e că e posibil ca evoluția să ne conducă la rațiune.
20:31 DH: Da, e o remarcă foarte bună. Simulările pe care le-ați văzut au privit în particular percepția și ne arată că percepțiile nu ne-au fost modelate ca să vedem realitatea așa cum e. Dar asta nu privește logica sau matematica. Nu am făcut astfel de simulări, dar bănuiala mea este că vom afla că există niște presiuni de selecție pentru ca logica și matematica să fie măcar în direcția adevărului. Dacă ești ca mine, matematica și logica sunt grele. Nu ne descurcăm mereu, însa presiunile de selecție nu ne îndepărtează sistematic de matematică și de logică. Va trebui să vedem cum a fost fiecare facultate cognitivă afectată de evoluție. Ce e valabil la percepție nu e neapărat valabil la matematică și logică.
21:14 CA: Ceea ce propui e o interpretare modernă a lumii în stilul Episcopului Berkeley: conștiința generează materia, nu invers.
21:23 DH: E puțin altfel la Berkeley. Berkeley era un deist și considera, de exemplu, că natura ultimă a realității e Dumnezeu. Nu simt nevoia să merg pe drumul lui Berkeley. E cu totul altceva, de fapt. O numesc „realism conștient”; e o abordare foarte diferită.
21:42 CA: Don, aș putea sta de vorbă cu tine ore întregi și sper că vom avea ocazia.
21:46 Mulțumesc foarte mult. DH: Mulțumesc. (Aplauze)
00:25 Misterul este acesta: care este relația dintre creier și trăirile conștiente, cum ar fi gustul ciocolatei sau senzația de catifelat?
00:37 Acest mister nu e nou. În 1868, Thomas Huxley scria: „Faptul că ceva atât de remarcabil precum o stare conștientă este un rezultat al iritării țesutului nervos este la fel de inexplicabil ca și apariția duhului când Aladin a lustruit lampa fermecată.” Huxley a intuit că activitatea cerebrală și conștientizarea sunt corelate, dar nu a știut cum. La vremea aceea era un mister. De la Huxley până azi s-au făcut multe descoperiri științifice despre activitatea creierului, însă legătura dintre activitatea cerebrală și conștientizare încă e un mister. De ce? De ce am progresat atât de puțin? Unii experți sunt de părere că nu putem rezolva această problemă, pentru că nu avem conceptele și inteligența necesare. Maimuțele nu pot rezolva probleme de mecanică cuantică. Similar, nu putem pretinde de la specia noastră să rezolve această problemă. Eu nu sunt de acord; sunt mai optimist. Cred că pur și simplu am făcut o presupunere falsă. De îndată ce o vom corecta, am putea foarte bine să rezolvăm problema. Azi vă voi spune care este această presupunere, de ce este falsă și cum o putem corecta.
01:58 Mai întâi o întrebare. Credeți ca ceea ce observăm este realitatea așa cum este? Deschid ochii și-mi descriu experiența astfel: o roșie la un metru distanță. Concluzionez că, în realitate, există o roșie la un metru de mine. Când închid ochii, experiența mea se transformă într-un câmp gri, însă este încă adevărat că la un metru de mine se află o roșie? Așa cred, dar s-ar putea să mă înșel? E posibil să-mi interpretez greșit percepțiile?
02:38 N-ar fi prima interpretare greșită a percepțiilor. Am crezut că Pamântul e plat, pentru că așa părea să fie. Pitagora a descoperit că era greșit. Apoi am crezut că Pământul este centrul imobil al Universului, din nou pentru că așa pare să fie. Copernic și Galileo au descoperit că era greșit.
03:00 Apoi Galileo și-a pus întrebarea dacă nu cumva interpretăm greșit și alte observații pe care le facem. El a scris: „Cred că gusturile, mirosurile, culorile și așa mai departe sălășluiesc în starea de conștientizare. De aceea în absența ființelor vii aceste proprietăți ar fi anulate.”
03:19 Asta e o afirmație uluitoare. Avea dreptate Galileo? E posibil să ne interpretăm atât de greșit percepțiile? Ce ne spune despre asta știința modernă?
03:31 Neuroștiința ne spune că aproximativ o treime din cortex este folosit pentru vedere. Când deschidem ochii și ne uităm de jur împrejur se activează miliarde de neuroni și mii de miliarde de sinapse.
03:46 E puțin surprinzător, pentru că dacă ne gândim la vedere ne gândim că operează ca un aparat de fotografiat. Face o poză a realității obiective așa cum este. Într-adevăr, o parte a aparatului vizual e ca un aparat de fotografiat. Ochiul are o lentilă care formează imaginea unui obiect pe retină, unde se află un strat de 130 milioane de fotoreceptori, deci ochiul este ca o cameră digitală de 130 de megapixeli. Asta însă nu explică miliardele de neuroni și miile de miliarde de sinapse implicate în vedere. Ce fac acești neuroni?
04:22 Neuroștiința ne spune că ei creează în timp real toate formele, obiectele, culorile și mișcările pe care le vedem. Aparent, e ca și cum fotografiem această cameră așa cum este, dar, de fapt, noi asamblăm ceea ce vedem. Nu construim toată lumea dintr-o dată. Doar ceea ce avem nevoie momentan.
04:44 Există multe demonstrații foarte convingătoare că noi construim ceea ce vedem. Vă arăt două dintre ele. Aici vedeți niște discuri roșii cu unele părți decupate. Dar dacă rotesc puțin aceste discuri deodată vedeți un cub în trei dimensiuni ieșind din ecran. Ecranul e plat, bineînțeles. Cubul tridimensional pe care îl vedeți trebuie să fie construcția dumneavoastră.
05:14 În următorul exemplu, vedeți dreptunghiuri bine definite de buline albastre care se deplasează peste un câmp de buline. De fapt, nici o bulină nu se mișcă. Tot ce fac e să schimb de la un cadru la altul culoarea bulinelor de la albastru la negru și invers. Când fac asta repede, sistemul vizual vă creează imaginea dreptunghiurilor de buline albastre cu laturi bine conturate și în mișcare. Sunt multe alte exemple; am dat doar două care demonstrează că voi construiți ceea ce vedeți.
05:48 Neuroștiința merge însă mai departe. Ne spune că reconstruim realitatea. Când spun că văd o roșie de fapt reconstruiesc foarte corect caracteristicile unei roșii adevărate, ca și cum ar exista în fața ochilor mei chiar dacă eu nu mă uit.
06:12 De ce nu ne spune neuroștiința că noi construim, ci că reconstruim? Argumentul standard este cel al evoluției. Dintre strămoșii noștri, aceia cu vederea mai bună au fost avantajați față de cei care nu vedeau la fel de bine și ne-au transmis zestrea lor genetică. Noi suntem descendenții celor care au văzut mai bine și putem avea încredere că, în cazurile obișnuite, percepțiile noastre sunt corecte. Asta scrie în manualele standard. Într-un manual scrie, de exemplu: „Din perspectiva evoluției, vederea este utilă tocmai pentru că este atât de precisă.” Ideea e că percepțiile corecte sunt mai bine adaptate, îți oferă un avantaj să poți supraviețui.
07:01 Dar e adevărat? E interpretarea corectă a teoriei evoluției? Să luăm câteva exemple din natură.
07:09 Gândacul cu dungi australian e încrețit, lucios și maro. Femela nu poate zbura. Masculul zboară în căutarea unei femele mișto, firește. Când o găsește, aterizează și se împerechează. O altă specie din deșertul australian este Homo Sapiens. Masculul acestei specii are un creier masiv folosit în vânătoarea de bere rece. (Râsete) Când o găsește, o golește imediat și câteodată aruncă sticla în deșertul australian. Întâmplător aceste sticle sunt încrețite, lucioase și au nuanța perfectă de maro care să-i excite pe acești gândaci masculi. Masculii mișună peste tot pe sticlă încercând să se împerecheze. Își pierd orice interes pentru femelele reale. Cazul clasic al masculului care își părăsește femela pentru băutură. (Râsete) (Aplauze) Această specie aproape că a dispărut. Australia a trebuit să schimbe sticlele pentru a salva gândacii. (Râsete) Masculii au avut succes în găsirea femelelor timp de mii, poate milioane de ani. Păreau că văd realitatea așa cum este, dar iată că nu. Evoluția le-a dat un truc: o femelă e orice lucru încrețit, lucios și maro, cu cât mai mare cu atât mai bine. (Râsete) Chiar și când se târa pe sticlă, masculul nu și-a realizat greșeala.
08:48 Sigur, am putea spune că gândacii sunt niște creaturi foarte simple, dar mamiferele n-ar face așa ceva. Mamiferele nu se ghidează dupa trucuri. Nu voi stărui, vă prindeți singuri. (Râsete)
09:03 Asta ridică o întrebare tehnică importantă: favorizează selecția naturală perceperea realității așa cum e? Din fericire nu trebuie să dăm din mâini și să încercăm să ghicim. Teoria evoluției e o teorie matematică precisă. Pentru verificare, putem folosi ecuațiile evoluției. Putem pune diverse organisme să concureze în medii artificiale și vedea care supraviețuiesc și care prosperă, care sisteme senzoriale sunt mai adecvate.
09:33 O noțiune critică în aceste ecuații e condiția fizică. Să luăm de exemplu această friptură. Ce reprezintă friptura asta pentru sănătatea unui animal? Unui leu flămând în căutare de hrană îi crește condiția fizică, Unui leu sătul care vrea să se împerecheze nu-i crește condiția fizică. Iar unui iepure, indiferent de stare, nu-i crește condiția fizică. Deci condiția fizică depinde de realitate așa cum este, dar depinde și de organism, de starea lui și de activitatea lui. Condiția fizică nu e echivalentă cu realitatea obiectivă. Condiția fizică, și nu realitatea obiectivă, reprezintă parametrul cel mai important în teoria evoluției.
10:21 În laboratorul meu, am efectuat sute de mii de simulări evoluționiste, în multe medii artificiale arbitrare și organisme care concurează pentru resursele existente. Unele organisme pot vedea realitatea completă, altele văd doar o parte a realității, iar altele nu văd realitatea deloc doar condiția fizică. Cine câștigă?
10:47 Îmi pare rău să vă spun, dar percepția realității duce la extincție. Aproape în fiecare simulare, organismele care nu văd realitatea deloc, dar sunt optimizate pentru condiția fizică, le împing spre extincție pe acelea care percep realitatea obiectivă. În concluzie, evoluția nu favorizează percepțiile corecte. Acelea duc la extincție.
11:14 Asta e un pic suprinzător. Cum e posibil ca neavând o percepție precisă să fii avantajat în supraviețuire? E puțin contraintuitiv. Amintiți-vă însă de gândacul cu dungi. Gândacul cu dungi a supraviețuit timp de mii, poate milioane de ani, folosind trucuri simple și șmecherii. Teoria evoluției spune că toate organismele, inclusiv noi, sunt în aceeași oală ca gândacul cu dungi. Nu vedem realitatea așa cum este. Suntem dotați cu trucuri și șmecherii care ne țin în viață.
11:47 Totuși, intuiția noastră are nevoie de ajutor. Cum poate fi utilă perceperea incorectă a realității? Din fericire, avem o metaforă foarte utilă: interfața computerului nostru. Să luăm de exemplu pictograma albastră a prezentării TED pe care o scrii. Pictograma e albastră și dreptunghiulară și se află în colțul din dreapta jos al ecranului. Înseamnă cumva că și fișierul text din calculator e albastru, dreptunghiular și în colțul din dreapta jos al computerului? Sigur că nu. Oricine gândește așa interpretează greșit rolul interfeței. Nu servește la a arăta realitatea din calculator. De fapt servește la a ascunde această realitate. Nu te interesează diodele, rezistorii și toți megaocteții de cod. Dacă ai avea de a face cu asta, nu ți-ai mai scrie niciodată textul sau edita fotografia. În esență, evoluția ne-a dat o interfață care ascunde realitatea și ghidează comportamentul de adaptare. Spațiul și timpul, așa cum le percepeți acum, sunt ecranul dumneavoastră. Obiectele fizice sunt doar pictogramele de pe ecran.
13:03 Există o obiecție evidentă. Hoffman, dacă crezi că trenul ăsta care vine cu 300 km/h este doar o pictogramă pe un ecran, de ce nu te arunci în fața lui? După ce dispari, cu tot cu teoria ta, vom ști că trenul e ceva mai mult decât o pictogramă. Nu aș păși în fața acelui tren din același motiv pentru care n-aș șterge într-o doară pictograma. Nu pentru că aș interpreta literal pictograma – fișierul nu e realmente albastru sau dreptunghiular –, însă o iau în serios. Aș pierde rodul câtorva săptămâni. În mod similar, evoluția ne-a înzestrat cu simboluri perceptive pentru a supraviețui. Trebuie să le luăm în serios. Dacă vezi un șarpe, nu-l lua în mână. Dacă vezi o prăpastie, nu sări în ea. Sunt menite a ne ține în siguranță și trebuie să le luăm în serios. Asta nu înseamnă că trebuie să le luăm ca atare. Ar fi o eroare logică.
14:02 Altă obiecție: nu e nimic nou în asta. Fizicienii ne-au spus de mult că metalul din care e făcut trenul pare solid, dar de fapt e un spațiu mai mult gol în care zboară particule microscopice. Nicio noutate. Nu tocmai. E ca și cum ai spune: știu că pictograma albastră de pe ecran nu reprezintă realitatea computerului, dar dacă mă uit mai îndeaproape cu o lupă, văd pixeli. Ei reprezintă realitatea computerului. Nu tocmai. Încă ne aflăm pe ecran, asta contează. Acele particule microscopice încă există în timp și spațiu, încă există în interfața utilizatorului. Ce spun eu e cu mult mai radical decât au spus fizicienii.
14:45 Și în sfârșit ați mai putea obiecta că noi toți vedem trenul, deci niciunul dintre noi nu îl construiește. Amintiți-vă însă acest exemplu. Toți vedem un cub, însă ecranul este plat. Deci cubul pe care îl vedeți e cubul pe care îl construiți. Noi toți vedem un cub pentru că fiecare dintre noi construiește cubul pe care îl vedem. La fel și cu trenul. Vedem un tren cu toții pentru că fiecare dintre noi îl construiește. Așa facem cu toate obiectele fizice.
15:22 Avem tendința să credem că percepția e ca o fereastră spre realitatea obiectivă. Teoria evoluției ne spune că aceasta e o interpretare greșită a percepțiilor noastre. Realitatea e mai degrabă ca un ecran tridimensional menit să ascundă complexitatea lumii reale și să ne ghideze comportamentul de adaptare. Spațiul, așa cum îl percepem, e ecranul. Obiectele fizice sunt doar pictogramele de pe ecran.
15:52 Odată se credea că Pământul e plat, pentru că așa pare. Apoi s-a crezut că Pământul e centrul imobil al realității, pentru că așa pare. Ne-am înșelat, ne-am interpretat greșit percepțiile. Astăzi credem că spațiu-timpul și obiectele fac parte din realitatea obiectivă. Teoria evoluției ne demonstrează încă o dată că greșim. Interpretăm greșit conținutul experiențelor noastre de percepție. Există ceva și atunci când nu ne uităm, dar nu e spațiu-timpul sau obiectele fizice. E la fel de dificil pentru noi să ne detașăm de spațiu-timp și obiecte cum e pentru gândacul cu dungi să renunțe la sticla lui. De ce? Pentru că nu ne putem vedea propria orbire. Avem însă un avantaj față de gândacul cu dungi: știința și tehnologia. Privind prin lentila telescopului am descoperit că Pământul nu este centrul imobil al realității. Privind prin lentila teoriei evoluției am aflat că spațiu-timpul și obiectele nu sunt natura realității. Când am o experiență perceptivă pe care o numesc „roșie”, interacționez cu realitatea, dar acea realitate nu e o roșie și nici nu seamănă cu o roșie. Tot așa, când am o percepție pe care o numesc „leu” sau „friptură” interacționez cu realitatea, dar acea realitate nu este un leu sau o friptură. Ba culmea este că dacă am o percepție pe care o numesc „creierul” sau „neuroni”, interacționez cu realitatea, dar realitatea nu este creierul sau neuronii și nici nu seamănă cu creierul sau neuronii. Acea realitate, oricare ar fi ea, e adevărata sursă a cauzei și a efectului din jurul nostru. Nu creierul și nici neuronii. Creierul și neuronii nu au nicio forță cauzală. Ei nu ne produc experiențele perceptive și nici comportamentele. Creierul și neuronii sunt un set de simboluri specifice speciei, un truc.
18:01 Ce semnificație are în descifrarea conștiinței? Deschide noi posibilități. De exemplu, realitatea ar putea fi o mașinărie vastă care ne cauzează experiențele conștiente. Mă îndoiesc, dar merită cercetat. Realitatea ar putea fi o rețea vastă și interactivă de agenți conștienți, simpli și complecși, care își cauzează reciproc experiențele conștiente. Nu e o idee atât de nebună pe cât ar părea și chiar o testez în prezent.
18:37 Deci iată ideea: odată ce ne detașăm de presupunerea noastră foarte intuitivă, dar foarte falsă, despre natura realității, se deschid moduri noi de gândire despre marile mistere ale vieții. Sunt convins că acea realitate va fi mai fascinantă și mai surprinzătoare decât ne-am putea imagina.
19:00 Teoria evoluției ne confruntă cu cea mai mare provocare, aceea de a admite că rostul percepției nu e de a vedea adevărul, ci de a face copii. Apropo, chiar și acest TED nu este decât în mintea dumneavoastră.
19:19 Vă mulțumesc foarte mult.
19:20 (Aplauze)
19:31 Chris Anderson: Dacă ești chiar tu, mulțumesc. Atât de multe de învățat. Unii dintre noi ar putea fi profund deprimați de ideea că evoluția defavorizează percepția corectă a realității. Nu înseamnă cumva că ne sunt subminate toate eforturile, toată capacitatea de a gândi corect, poate inclusiv teoria ta, dacă o luăm așa?
19:56 Donald Hoffman: Asta nu împiedică succesul științific. Avem o teorie care s-a dovedit falsă. Aceea că percepția e ca realitatea și că realitatea e ca percepțiile. Această teorie s-a dovedit falsă. Bine, o aruncăm la coș. Asta însă nu ne împiedică să formulăm noi teorii despre natura realității. E un progres să înțelegem că una din teoriile noastre era falsă. Știința continuă la fel ca până acum, fără probleme.
20:22 CA: Crezi deci că e posibil... (Râsete) Grozav! Însă cred că ceea ce spui e că e posibil ca evoluția să ne conducă la rațiune.
20:31 DH: Da, e o remarcă foarte bună. Simulările pe care le-ați văzut au privit în particular percepția și ne arată că percepțiile nu ne-au fost modelate ca să vedem realitatea așa cum e. Dar asta nu privește logica sau matematica. Nu am făcut astfel de simulări, dar bănuiala mea este că vom afla că există niște presiuni de selecție pentru ca logica și matematica să fie măcar în direcția adevărului. Dacă ești ca mine, matematica și logica sunt grele. Nu ne descurcăm mereu, însa presiunile de selecție nu ne îndepărtează sistematic de matematică și de logică. Va trebui să vedem cum a fost fiecare facultate cognitivă afectată de evoluție. Ce e valabil la percepție nu e neapărat valabil la matematică și logică.
21:14 CA: Ceea ce propui e o interpretare modernă a lumii în stilul Episcopului Berkeley: conștiința generează materia, nu invers.
21:23 DH: E puțin altfel la Berkeley. Berkeley era un deist și considera, de exemplu, că natura ultimă a realității e Dumnezeu. Nu simt nevoia să merg pe drumul lui Berkeley. E cu totul altceva, de fapt. O numesc „realism conștient”; e o abordare foarte diferită.
21:42 CA: Don, aș putea sta de vorbă cu tine ore întregi și sper că vom avea ocazia.
21:46 Mulțumesc foarte mult. DH: Mulțumesc. (Aplauze)
Despre Donald Hoffman - Cognitive scientist : http://www.ted.com/speakers/donald_hoffman
De AICI POŢI ASCULTA ŞI DOWNLOADA ÎN FORMAT mp3 CREAŢIILE PERSONALE KATO, pentru a le putea asculta oriunde
De AICI POŢI ASCULTA ŞI DOWNLOADA ÎN FORMAT mp3 CREAŢIILE PERSONALE KATO, pentru a le putea asculta oriunde
CĂRŢI SPIRITUALITATE, EZOTERISM, PARANORMAL, PARAPSIHOLOGIE (şi nu numai) recomandate de Kato : http://loveblog4all.blogspot.com/2014/08/carti-spiritualitate.html
Dacă ţi-a plăcut:
- dă un Like şi o Distribuire ( pe PC latura din stânga a monitorului şi sub fiecare articol, pe dispozitivele mobile în partea de jos a ecranului - 2 săgeţi de apăsat pt Urmărire (Follow) şi Partajare / Distribuire, şi sub fiecare articol )
- pe PC apasă simultan pe tastele Ctrl şi D, pentru a adăuga acest site la Favorite (Bookmarks).
- abonează-te prin email, prin serviciul FeedBurner la acest blog aici : http://feeds.feedburner.com/Kato-ParapsihologieExtrasenzorial
Abonează-te la postările noi ale blogurilor mele prin email, serviciul Feedburner, dând click aici : Subscribe to Love Blog 4 All by Email
Fă economie de timp şi bani, efectuând cumpărături online prin accesarea promoţiilor din reclame, susţinând totodată astfel şi acest blog. Accesează acest link pt oferta completă de magazine unde găseşti tot ce vrei : https://www.facebook.com/notes/806471976063412/ Mulţumesc !
Aici ai linkul lista tuturor postărilor, pe Categorii, plus toate articolele de pe siteurile mele "Spirit" şi "Loveblog4all" la un click distanţă - peste 500 articole ! :
http://loveblog4all.blogspot.com/2015/11/toate-postarile-blogului-linkurile.html
Dacă ţi-a plăcut:
- dă un Like şi o Distribuire ( pe PC latura din stânga a monitorului şi sub fiecare articol, pe dispozitivele mobile în partea de jos a ecranului - 2 săgeţi de apăsat pt Urmărire (Follow) şi Partajare / Distribuire, şi sub fiecare articol )
- pe PC apasă simultan pe tastele Ctrl şi D, pentru a adăuga acest site la Favorite (Bookmarks).
- abonează-te prin email, prin serviciul FeedBurner la acest blog aici : http://feeds.feedburner.com/Kato-ParapsihologieExtrasenzorial
Abonează-te la postările noi ale blogurilor mele prin email, serviciul Feedburner, dând click aici : Subscribe to Love Blog 4 All by Email
Subscribe
to Spirit by Email
Pentru a găsi ceva specific pe blog, poţi căuta după termen în căsuţa de "Căutare", sau pe coloana din stânga jos la Etichetele asociate postărilor (cuvintele albastre, în ordine alfabetică).
De
asemenea, consultă marea videotecă
de pe canalul meu youtube (dă
click pe categoriile de playlisturi să se deschidă toate) :
http://youtube.com/user/katonanicoPentru a găsi ceva specific pe blog, poţi căuta după termen în căsuţa de "Căutare", sau pe coloana din stânga jos la Etichetele asociate postărilor (cuvintele albastre, în ordine alfabetică).
Fă economie de timp şi bani, efectuând cumpărături online prin accesarea promoţiilor din reclame, susţinând totodată astfel şi acest blog. Accesează acest link pt oferta completă de magazine unde găseşti tot ce vrei : https://www.facebook.com/notes/806471976063412/ Mulţumesc !
Aici ai linkul lista tuturor postărilor, pe Categorii, plus toate articolele de pe siteurile mele "Spirit" şi "Loveblog4all" la un click distanţă - peste 500 articole ! :
http://loveblog4all.blogspot.com/2015/11/toate-postarile-blogului-linkurile.html
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu